Despre căsătorie

Astază voi vorbi puţin (sper să nu mă întind) despre căsătorie. Nu am nicio intenţie ascunsă, n-am veşti de genul ăsta, nu e cazul. Totul a pornit de la "minunata" carte pe care am terminat-o astăzi (în sfârşiiiiit), "Şi am spus da. O poveste de iubire", continuare a romanului "Mănânca, roagă-te, iubeşte". Nu mi-a plăcut de nicio culoare, cu fiecare pagină citită îmi venea să smulg pagina repectivă. Din fericire, cartea e de la bibliotecă deci m-am abţinut de la a agresa biata carte. 

Femeia asta şi-a găsit iubirea în Bali, după o vacanţă de patru luni în Italia şi patru luni în India. Pentru că erau trecuţi prin câte un divorţ urât, cei doi refuzau să se căsătorească, preferau să trăiască doar ca un cuplu, fără niciun act ori ceremonie. Însă la un moment dat au fost obligaţi de lege să se căsătorească dacă doreau să mai fie împreună pentru că altfel bărbatul avea restricţia de a mai intra în America.

Astfel că pe femeie a apucat-o o panică imensă în legătură cu căsătoria. Timp de 11 luni, cât a durat până legea le-a dat liber la a merge în America şi la a face nunta, tipa s-a ocupat cu informarea asupra subiectului "căsătorie". A luat fiecare cultură în parte şi a studiat obiceiurile de căsătorie, a luat la puricat istoria şi a parcurs-o pentru a descoperi păreri, tradiţii şi tot ce ţine de căsătorie. Cu oricine se întâlnea vorbea doar de căsătorie, cerea părerea oricărei bătrânici dintr-un trib uitat de lume din cine ştie ce oraş Indonezian ori Cambodgian. Toate cărţile despre căsătorie au fost studiate de ea pentru a o ajuta să decidă dacă să se căsătorească ori ba.

N-am să înţeleg niciodată chestia asta. Eu sunt pro căsătorie, pro nuntă. Dar îi înţeleg şi pe cei care preferă să stea împreună dar necăsătoriţi. Însă de aici şi până la a căuta de la începutul lumii indicii care să (crezi tu!) te facă să iei o decizie corectă... Mie mi se pare că dacă simţi că iubeşti persoana de lângă tine, dacă te simţi bine cu ea, dacă poţi convieţui cu ea, te căsătoreşti şi atât. Riscuri oricum există, orice-am face, pur şi simplu nu poţi evita asta. Când e vorba despre căsătorie nu mai e vorba despre mama, tata, bunica, sora, mătuşa, nepotul şi nepoata, prietena cea mai bună, vecina, tanti din tribul hmong, autorul cărţii sociologice ori antropologice despre căsătorie sau mai ştiu eu cine. E vorba DOAR despre două persoane: tu şi el.

Restul vine de la sine. Corect?