Frédéric Beigbeder
Ultima carte pe care am citit-o se numeşte aşa. Mi-a fost recomandată de profa mea preferată din facultate însă n-am găsit-o. Până acum. Tare am fost curioasă cum e. Concluzia? E o carte ce se citeşte extrem de uşor, atât din cauza acţiunii şi a vocabularului, cât şi din cauza lungimii, scrisului mare şi lăbărţat. Povestea? Îhm, aşa şi aşa. E un tip care se vaită pe tot parcursul cărţii. Însă autorul are un stil foarte liber, deschis şi comic. Aşa că te prinde, nu te plictiseşte de moarte. Însă nu e o carte care să-ţi rămână în minte pentru mult timp, nu e o carte pe care să o recomanzi cu tărie.
Ceea ce mi-a plăcut mie cel mai mult la cărţulia asta e multitudinea de citate care mi-au atras atenţia. Nenea ăsta, Frédéric Beigbeder, are nişte idei care parcă au fost făcute pentru mine, unele dintre citatele lui mi s-au lipit de suflet. Aşa că nu m-am putut abţine să nu-mi notez tot ce mi-a atras atenţia în mod deosebit.
Voila!
"De ce, în locul fericirii simple, care îmi fusese fluturată prin faţa ochilor, n-am găsit decât o complicată degradare?"
Citatul următor mi-a plăcut la prima vedere însă m-am cam răzgândit după ce l-am notat în carneţel. Îl scriu totuşi, dacă tot am dat de el.
"Şi ce! Şi ce! Nu trebuie să te complici! Trebuie să le spui lucrurilor pe nume. Iubeşti şi, după aia, nu mai iubeşti!" Francoise Sagan
"Aşa e viaţa: cum eşti niţeluş fericit, cum are ea grijă să te cheme la ordine"
"Basmele nu există decât în basme"
"... atunci când faci pe cineva să sufere, cel mai distrus eşti tu însuţi"

"Carevasăzică, asta înseamnă viaţa de adult: să construieşti castele de nisip, după care să le calci în picioare şi să repeţi operaţia iar şi iar, când ştii prea bine că oceanul le-ar fi dărâmat oricum?"
"... dragostea nu înseamnă doar să suferi sau să-i faci pe alţii să sufere. Poate însemna şi ambele în acelaşi timp"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu