The wedding: târg de nunţi

Mult aşteptata vizită la târgul de nunţi a avut loc. Primul nostru târg de nunţi. Eu am mai fost acum doi ani la un mini-târg cu cele două Roxane (şi cu mama miresei) dar acum a fost altceva. A fost târgul nostru. Eu şi el, de mânuţă, să vedem chestii de nuntă. Am emoţii şi acum, când îmi amintesc. Nu pentru că ar fi fost cel mai spectaculos lucru pe care l-am vizitat, nu pentru că aş fi găsit rochia care să-mi trezească fluturii din stomac. Ci pentru că am fost receptivi amândoi la ceea ce am văzut, pentru că Andrei nu a fost târât prin acel loc agitat şi plicticos în acelaşi timp, ci a venit cu drag, a fost atent la tot, am fost un cuplu aşa cum visăm şi cum ne străduim amândoi să fim.

Lăsând la o parte dulcegăriile, să scriu câte ceva despre târg. A fost mai mic decât mă aşteptam. Şi ar fi fost poate mai interesant dacă nu aveam deja servicii de foto-video, sală, decoraţiuni, flori... Noi am mers fixaţi pe invitaţii şi pe verighete. La cele din urmă am spus pas pentru că am avut doar o variantă (şi aia neconvenabilă), la primele am avut succes. Mi-a plăcut mult că Andrei a avut răbdare să răsfoim toate zecile de albume, să spună da sau nu la toate sutele de modele. Mi-a plăcut că am avut alături de noi un cuplu tare drag (Roxi nr.1 - the sister - şi iubitul cel [nu chiar aşa de] nou) care ne-a ajutat la "da"-uri şi la "nu"-uri. Mi-a plăcut cum am ţipat când am găsit invitaţia. (Am nevoie cel puţin de aceeaşi recţie şi când văd THE DRESS). Mi-a plăcut cum ne întrebam:

- Îţi place?

- Da!

- Rămâne asta?

- Da!

- O luăm acum?

- Da!

Mi-a plăcut cum transpiram de emoţii în timp ce dădeam datele pentru contract. Mi-a plăcut cum ne-a urat domnişoara vânzătoare "Casă de piatră!". Mi-a plăcut cum am bătut palma după ce am plătit avansul. Mi-a plăcut echipa pe care am format-o, noi doi şi cei doi susţinători ai noştri.

La târg au fost o grămadă de rochii. Unele frumoase, altele superbe, altele mai puţin frumoase, altele deloc frumoase. Unele la preţuri foarte avantajoase. Am trimis băieţii la plimbare şi am rămas cu Roxi-sister să dăm o raită printre rochii. Am văzut multe dar nu am probat nimic. Mi-e frică, recunosc. Unii îmi spun că procedez foarte bine, alţii îmi spun că e o prostie. Dar nu am vrut să iau o rochie foarte frumoasă profitând de faptul că o pot lua cu 35% reducere. Îmi doresc o rochie pe care să o simt ca pe THE DRESS. Îmi doresc cea mai superbă rochie, rochia care să îmi dea fluturi în stomac, la fel ca invitaţiile. Şi mi-e frică să o iau acum, cu 8 luni înainte. Mai ales că nici nu sunt hotărâtă, nu ştiu 100% ce vreau. Dacă văd prin martie-aprilie-mai una care îmi place şi mai mult? "Nu mai cauţi", îmi zicea cineva azi. Dar îmi apare pe Facebook zilnic cel puţin o postare cu rochii de mirese (cred că aşa face majoritatea: dă like la tot ce e legat de organizarea nunţii după momentul cererii ;)) )...

Aşteptăm cu interes (mamă ce expresie plată am putut folosi!) târgul de nunţi din Arad (ăsta a fost în Timişoara, am uitat să specific). Nu ştiu ce am mai putea vedea acolo, că le cam avem pe toate. Poate acolo merg doar cu fetele, să vedem şi să simţim rochii :D