Frici

Câteodată uit că urmează să fac un pas extrem de important în viaţă în mai puţin de un an. Poate că sunt uşor inconştientă uneori. Dar câteodată îmi amintesc. Şi atunci, pe lângă entuziasm şi dorinţă, mă ia frica.

Mi-e frică de paşii care urmează, de nunta în sine, de găsit locuinţă, de acte pentru locuinţă, de mutat, de tot calabalâcul. Dar şi mai frică mi-e de viitor. Ăla îndepărtat. Mi-e frică de o posibilă schimbare. De a mea, a lui sau a relaţiei noastre. Mi-e frică să nu mă trezesc peste vreo 20 de ani şi să realizez că, din nu ştiu ce motive, ne-am schimbat. Că ne vorbim urât, că avem reguli absurde, că suntem indiferenţi sau mai ştiu eu ce. Vorbind despre noi, despre relaţia noastră, despre sentimentele noastre, despre siguranţa noastră, ne asigurăm reciproc că aceste vremuri nu vor veni, că nu va fi (şi) cazul nostru, că noi nu vom lăsa să ajungem aşa. Dar eu nu pot să nu mă gândesc la faptul că nimeni nu îşi doreşte asta, că fiecare cuplu care urmează să îşi construiască viaţa împreună respinge cu desăvârşire ideea că ar putea devni un cuplu cu probleme. Şi, sincer, mi-e frică.

Noi doi avem în jurul nostru exemple de cum "să nu". Poate că ăsta şi unul din motivele pentru care ne dorim atât de mult să ne păstrăm mereu iubirea vie şi puternică. Ce putem să facem? Nu toate vieţile sunt roz, nu? Şi tocmai de aceea luăm totuşi ce e bun în situaţia asta şi încercăm să profităm de faptul că ştim cum să nu ne dorim să ajungem şi ce să nu facem. Îmi doresc din suflet să nu ajungem într-un punct în care să ne dăm seama că am cam uitat cum să menţinem flacăra vie, că am cam pierdut pe drum din răbdare şi respect...

Gândindu-mă şi mai departe, mi-e frică să nu greşesc ca părinte. Mi-e frică de gândirea pe care o să o am în viitor, peste ani şi ani. Mi-e frică de ideea de a nu mai fi raţională. Mi-e frică să nu ajung să îi prezint copilului meu idei aberante, pe care eu le consider in regulă dar copilul meu să gândească "pe bune?! Chiar asta îşi doreşte părintele meu pentru mine?".

Mi-e frică să nu devin un trist.