Un vis frumos

Vreau să scriu despre un subiect foarte drag mie, despre o idee pe care o am încolțită în minte de ceva vreme și care tot crește și tot crește. Și pentru că e un subiect pe care îl iubesc atât de mult, îmi vin zeci de idei în minte și nu știu cum să mi le ordonez și despre ce să scriu prima oară. Dacă gândurile mele din momentul ăsta s-ar putea transpune aici, ar arăta ca și o pată mare formată de litere suprapuse. 

Respir adânc și o iau pe rând, ordonat.

Am descoperit că îmi place să citesc în vacanța de vară după terminarea clasei a 8-a. Sora mea mi-a recomandat să citesc  din cărțile de care voi avea nevoie pentru lectura ”obligatorie” de la liceu. Prima pe care am citit-o a fost ”Enigma Otiliei”. Atunci m-am îndrăgostit de cărți. Am citit toată bibliografia pentru liceu, am citit sute de romane până acum, am schimbat genurile. Ador să citesc, ador să cumpăr cărți! Și, cel mai mult, am o bucurie imensă pentru faptul că le-am insuflat pasiunea asta și prietenelor mele dragi, Roxana și Roxana. 

Asta a fost ca o introducere. Și, ca să intru și mai profund în subiect, urmează partea a doua. Și anume ideea mea, dorința mea - care pornește de la pasiunea pentru lectură. Îmi doresc o afacere. Îmi doresc să fac ceva pentru mine, ceva ce îmi place, îmi doresc să trec de la postura de angajat la cea de proprietar a unei afaceri. Am întors pe dos ideea asta de sute de ori, am visat la ea și am renunțat la ea de tot atâtea ori. Nu știu de unde să pornesc, nu știu dacă am resursele necesare să pornesc, nu știu dacă pot să susțin o afacere, mi-e frică să nu dau greș. În fine, asta e o altă discuție despre care nu e cazul să amintesc acum, să rămânem la partea cu entuziasmul. 

Dacă e să vorbim de ceea ce mă pasionează, de ceea ce m-ar face cu adevărat fericită și împlinită, o librărie ar fi visul meu măreț. Ar fi lumea mea, ar fi locul în care aș vrea să lucrez zilnic, locul căruia aș vrea să îi dau naștere și pe care să îl cresc mare și frumos. Ar fi pe sufletul meu. Și singurul lucru care mă demoralizează e faptul că, trist dar adevărat, nu ar fi o afacere profitabilă. Oamenii cumpără și nu cumpără cărți. Avem în Arad 3-4 librării și nu știu cât de apreciată ar fi încă una. Sau poate că nu asta ar fi cu adevărat problema. Ci mai mult faptul că prețul cărților e unul destul de mare și oricum lumea abia mai cumpără cărți în ziua de azi. Adică sunt sigură că există mulți alții ca mine care iubesc cărțile dar sunt sigură că nu mulți cumpără des cărți la prețurile din librării. Eu, de exemplu, îmi cumpăr cărți online, întotdeauna de la reduceri (deci ieftin, chiar și cu prețuri pornind de la 5 lei) și niciodată nu dau mai mult de 15 - 20 de lei pe o carte. Pentru că, oricât de mult le-aș iubi, mi se par scumpe. Desigur, fac excepții, dacă e o carte pe care mi-o doresc foarte mult și doar așa o pot achiziționa. Dar de cele mai multe ori, am opțiuni ieftine, online sau în librării/magazine.

Ideea e că ar trebui să vin cu ceva nou, cu ceva inovativ. Să nu fie o simplă librărie. Dacă aș putea să achizitionez cărți la prețurile la care le găsesc eu acum și să pun doar un mic adaos, ar fi super. Doar că, din câte știu, nu ai voie să ai prețuri foarte diferite de concurență. Nici nu știu exact cum merg lucrurile, cu siguranță ar trebui să mă informez foarte bine ce opțiuni am în cazul în care chiar vreau să pun planul în aplicare.

Întocându-mă la visul meu, am în cap idei despre cum aș vrea să arate. Am idei despre rafturi, despre cum fiecare colțișor ar fi dedicat unui anumit gen, despre cum colțișorul ar fi personalizat în ton cu genul, despre cum doritorii ar putea bea un ceai/ o cafea, despre cum aș pune multe tablouri cu imagini sugestive sau cu citate frumoase despre lectură, despre cum aș putea include un colțișor cu mici idei de cadouri (care de obicei merg mână în mână cu cărțile), de felicitări, despre cum aș include și comenzi online și aș atașa o mică atenție pentru fiecare comandă... La un moment dat împărtășeam ideea cu Roxana nr. 2, să ne asociem și să facem asta împreună (Roxana nr. 1 - sora mea - având deja afacerea ei proprie, motivându-ne astfel și pe noi). Astfel, am vinde și obiecte (semne de carte, figurine, bijuterii) din lut, pe care ea le face cu mare pricepere și drag.

Îmi crește inima gândindu-mă la ideea asta! În capul meu, aș lăsa totul baltă în clipa asta și m-aș avânta în aventura asta (convingând-o și pe Roxi să mi se alăture) care să îmi bucure și să îmi împlinească sufletul. Dar nu știu dacă am curaj. Nu știu dacă și cât timp mă pot baza pe ideea asta. Nu știu dacă pot să risc jumătate din câștigul adus în casa noastră luna de lună, nu știu dacă voi ajunge să am vreodată profit mai mare decât salariul pe care îl am acum. Sunt conștientă de faptul că nimeni nu îmi poate garanta nici câștigul și nici eșecul, singurul mod de a afla e acela de a risca. Iar în acest moment nu sunt sigură că pot să îmi asum acest risc...

PS: Atașez mai jos un șir de poze culese de pe net, care se apropie de zecile idei din capul meu.