Mi s-a facut pofta de scris pe blog. De fapt mi se facuse de mult doar ca nah, de cand cu bebe nu mai exista timp pentru asa ceva. Cat a fost mic si a stat locului nu am avut chef iar acum... piper gol. Atat de repede trece timpul, deja sunt noua luni de cand a aparut in viata noastra si nu imi vine sa cred. Insa acum mi-a venit ideea ca pot sa scriu de pe telefon asa ca profit de somnul lui sa ma delectez cu vechea pasiune.
Am avut multe idei de postari dar cea mai puternica si de actualitate a castigat.
Sunt genul de persoana pentru care nasii alegi la cununie si botez conteaza mult. Parintii mei au ales nasi de cununie pe fratele cel mai mare al tatalui meu cu nevasta lui. De asemenea, ei ne-au si botezat, pe mine si pe sora mea. Se intelegeau foarte bine, chiar locuiau impreuna o vreme, inainte sa se casatoreasca ai mei. Insa cand aveam eu vreo cinci ani, unchiu Ion a murit... Incet-incet relatia cu matusa s-a racit, din pacate. Asadar nu am crescut cu ideea de nasi, de vizite, de cadouri, de sprijin. Insa ai mei au fost nasi pentru un cuplu si pentru cei doi baieti ai lor (printre altii) si au o relatie extraordinara, baietii au peste 18 ani, sunt mari deja. Dar a existat mereu relatia aceea de nasi-fini, o relatie foarte frumoasa. Asta mi-a fost cel mai bun exemplu.
Pentru nunta noastra ne-am dorit si noi asa ceva. Pe cineva care sa ne fie aproape, sa pastram legatura. Ma rog, divaghez mult acum, cu introducerea asta. Intamplator sau nu, nasii nostri de cununie sunt fiul nasilor mei si sotia lui. Nu i-am ales pentru traditie, nu i-am ales pentru bani, nu i-am ales pentru imagine. Asa am simtit noi si asa si-au dorit si ei. Singura problema e ca ei locuiesc in Austria si ne vedem mai rar decat am dori.
Si daca tot suntem la acest subiect, nasii lui Nicholas sunt sora mea Roxy si sotul ei Vlad. Dintotdeauna si-a dorit sa fie nasa copiilor mei si nici nu m-am gandit vreodata la o alta optiune. Sunt niste nasi minunati, Nicholas il adora pe Vlad.
Ei bine, ca sa ajung si eu unde voiam de fapt sa ajung, de ceva vreme m-a prins si pe mine chestia asta cu nasitul. Imi doream tare mult sa fim si noi nasi, sa schimbam placa acum ca de casatorit ne-am casatorit si de botezat am botezat pruncutu'. Avem niste nepoti din partea lui Andrei cu care ne intelegem bine si care s-au logodit anul trecut carora le-am sugerat asa subtil dorinta noastra. Insa nu vrem sa insistam, nu asa se face alegerea asta, voiam doar sa aratam ca poarta noastra e deschisa pentru aceasta idee. Si oricum, inca nu e stabilit nimic pentru ei, inca nu fac planuri.
Mi-a placut extrem de mult si am fost foarte impresionata de modul cum s-au gandit cei doi la noi. Nu neaparat pentru ca sunt prieteni de atat de mult timp, nu neaparat pentru ca suntem tineri, suntem casatoriti, nu pentru bani (haha). Ci pentru ca suntem un model pentru ei, asa s-au exprimat. Pentru ca noi deja am trecut prin doua etape, pentru ca au fost alaturi de noi pe acest drum (la nunta noastra ei nu erau impreuna dar el a fost cavaler de onoare, desigur). Am acceptat din toata inima, cu emotie si nerabdare.
Abia astept momentul. Mai e un an pana atunci dar incontinuu ma gandesc cum va fi. Ador ideea de a sta alaturi de ei, imi place la nebunia ideea ca vin dupa noi acasa, cu muzica, cu alai. Apoi slujba de la biserica, nu mai zic! O sa fie cu mari emotii, pentru noi si pentru ei, eu pun mare pret pe cununia religioasa. Si apoi la sala, vom rupe ringul, eu cu nasu' :)))))
Iaaaai, abia asteeeeeept!
Ps: in plus fata de fericirea de a fi nasi mai e si super bucuria de a mai participa la organizarea unei nunti. Chiar ziceam ca acum ca si sora mea s-a maritat, chiar am terminat cu organizatul nuntilor :))))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu