In era fotografiilor si a fotografilor ADOR pozele! Insa nu ma refer in special la faptul ca imi place sa fac poze, nu ma pricep deloc la unghiuri, la culori, la pozitii, etc. Nu ma refer nici la cele artistice, cum se poarta acum. Ma refer la faptul ca ador pozele acelea scoase si puse in albume. Saaaaau mai ales in rame.
Sotul meu este disperat de obsesia asta a mea. Cand mergem intr-un magazin in care dam de un raion cu rame foto mareste pasul si ma trage si pe mine dupa el. Cand ii scapa si totusi ma vede apropiindu-ma de astfel de raioane, vine repede dupa mine si ma trage de acolo spunandu-mi "AI DESTULE!". Eu nu cred asta. Niciodata nu sunt destule.
Pur si simplu le ador! Imi plac si obiectele in sine, ramele. Dar cel mai mult imi plac pozele. Imi place sa am peste tot amintiri ale momentelor importante, deosebite, simple, de bucurii si impliniri, cu persoane dragi si din locuri frumoase. Am in casa 25 de rame foto, dintre care sase sunt tablouri. Si nu m-as opri ma opresc aici, inca mai cumpar din cand in cand cate o rama si mai gasesc eu cumva-cumva vreun locsor unde sa o pun - cu ecoul "Iaaar? N-ai destuleeee?" in urechi.
Asa cum spuneam in introducere, imi plac si albumele. Sunt de moda veche si sunt obsedata de a scoate pozele si de a le pune in albume. Poate mi se trage din copilarie. Parintii mei aveau un aparat de fotografiat dinacela cu film si faceau mereu poze, peste tot unde mergeam sau pur si simplu acasa, in diferite ipostaze. Avem tare multe albume cu astfel de amintiri. De fapt, acum imi dau seama ca ei au inceput inainte de acel aparat foto insa nu cunosc povestea. Trebuie sa ii intreb ce aparat aveau pe vremea aia, au foarte multe poze alb-negru din perioada lor de logodna, de la nunta, din primii ani de casnicie, cu sora mea si cu mine mici.
La nunta am tinut neaparat sa avem un album foto superb, de calitate, cu multe poze. Din pacate nu a iesit chiar cum as fi vrut eu (calitatea e foarte buna dar aranjarea pozelor lasa de dorit, mi-ar fi placut sa o pot face eu, cei care au facut albumul au fost foarte superficiali). La fel si acum, tin sa avem album foto de la botezul lui Nicholas. Nu mai fac un album special, ca la nunta ci doar am scos pozele si voi cumpara un album frumos in care sa le pun. De indata ce voi sti cate am scos - sunt pe drum, le-am facut online. Siiii Andrei inca nu stie acest aspect :))))
Apropo de Nicholas :D Copilul asta, de patru luni, are 3000 de fotografii. Da, stiu, sunt dusa cu pluta. Dar e atat de adorabil incat nu ma pot abtine sa nu il pozez incontinuu. Imi place sa surprind fiecare chestie noua pe care o face, fiecare mutrita si pozitie. Sa il am in amintire asa mic si extrem de dragalas. Si mai mult decat atat, are deja doua albume intregi (deci 200 de poze scoase - plus cele de pe drum, haha!). Ma intreb uneori cand ma voi opri. Imi dau si eu seama ca e imposibil sa fac sute de albume cu pozele lui... Sau? :)))) Cred ca voi scoate pozele pana la un an, un fel de "primul meu anisor" iar dupa un an voi scoate mai rar. CRED.
De ce fac asta? Pentru ca imi place, pentru ca iubesc pozele. Telefoanele se pot strica, laptopurile pot pierde date insa albumele cu poze raman pentru totdeauna (bine, se pot strica si ele dar e mai greu). Asa ca voi continua sa scot poze, sa fac albume, sa inramez poze, cu tot cu ecoul in ureche. Andrei ma iubeste si asa! :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu