...

Aveam bagajele făcute. Erau la uşă, ascunse pe undeva. Se vedea doar o urmă din ele. Aşteptam un moment. Nu potrivit, că nu există aşa ceva. Momentul a venit, nechemat de mine în totalitate. Dar a venit. Şi mi-am luat bagajele. Sunt grele. Ştiam cum sunt doar că... atââât de grele?!

Acum nu ştiu ce să fac cu ele. Nu ştiu încotro să o apuc. Le car după mine. Dar eu am plecat, nu? Uneori îmi vine să le las să atârne de mine până... nu ştiu până când sau până ce. Alteori îmi vine să le desfac şi să revin. Nu pot să fiu nepăsătoare. Nu pot să-mi doresc doar fericirea mea. Nu pot, nu e corect. Nu ştiu.

Vreau să fiu eu cu mine, singură, să mă înţeleg întâi eu şi apoi să... Să nu ştiu ce. Ceva. Îmi vine să mă fac la fel ca tanti asta din poză pentru o vreme (mai puţin groaza de pe chipul ei) şi să mă reculeg. Doar că nu pot să mă gândesc doar la mine. Nu pot să fiu egoistă. Eu nu. Nu sunt de felul meu aşa, ce să mai vorbesc despre situaţia asta...

FERICIRE, curaj, înţelepciune, linişte... veniţi la mine, vă rog eu!

PS: Această postare nu are nevoie de comentarii.

Cu fluturi: ROCHII

Pentru că vine primăvara (ignorăm urmele de zăpadă şi frigul de afară pentru că în 2-3 zile dispar) şi vor apărea şi fluturii mei iubiţi, se potriveşte tema pe care am ales-o pentru luna aceasta: rochiile. Am ales nişte splendori de rochiţe, una mai frumoasă ca cealaltă, de-mi vine să plâng numa când le văd. Prea multe de zis nu sunt la rubricile astea, tocmai asta e ideea, imaginile vorbesc de la sine!

Asta e preferata mea, în ambele poze :x

Pfua, asta e chiar superbă! Aş purta-o la o nuntă :D

Şi una de mireasă :) Nu aş purta-o eu în ziua nunţii dar e drăguţă.

Astenie de primăvară

Oare chiar există aşa ceva? O fi o chestie reală, medicală poate, sau e ceva ce se naşte în capul nostru şi se dezvoltă tot acolo? N-am idee... 

Iată ce am găsit pe Wikipedia: "Astenia de primăvară este o formă de astenie care apare la trecerea dintre iarnă şi primăvară, atunci când creşte brusc luminozitatea în timpul zilei. Astenia se manifestă prin cefalee, palpitaţii, nervozitate, scăderea memoriei şi comportament labil - semne fiziologice datorate eforturilor de adaptare ale organismului la noile condiţii meteorologice. Remediile împotriva astenia de primăvară sunt: alimentare (legume proaspete; verdeţuri de sezon: salata verde, urzicile şi spanacul; fructele, în special cele cu un conţinut bogat în vitamina C, cum sunt merele şi citricele; drojdie de bere; lichide), cura de vitamine şi minerale, odihna şi mişcarea."

Deci există. Dar nu e neaparat nebunia aceea cu depresiile. Mă gândesc acum cum se aplică treaba asta la mine. Citind chestiile de mai sus, realizez că în ultima vreme mă cam "bântuie" palpitaţiile. Şi nervozitatea, numa că asta e cam de mult instalată la mine. 

Cât despre depresie, nu ştiu ce să mai spun. Eu am momente când depresia se lipeşte de mine şi nu dă semne că ar vrea să plece, se simte la mine ca la ea acasă (nemernica!). Am momente când îmi vine să plâng (cu sau fără motiv), momente când chiar plâng, momente când îmi vine să mă urc pe pereţi, momente când nu vreau să văd pe nimeni, momente când îmi doresc să plec departe, momente când simt nevoia să scot tot din mine, momente când gândurile mele sunt în altă parte decât ar trebui să fie, momente când simt nevoia să fiu ţinută în braţe şi atât... Şi brusc, cu sau fără motiv, mi se schimbă starea şi sunt un om vesel, cânt, dansez, râd, glumesc şi mă simt bine. În secunda doi pot să mă întorc la starea de dinainte. Sau poate nu. Depinde de moment.

Cine poate înţelege stările astea? E bine să mai punem întrebări oare sau le luăm ca atare şi încercăm să facem ceva cu ele? E cam complicată treaba, pe bune!

La teatru. Blessed

Recunosc cinstit (dar fără cinste) că până aseară eu n-am mai fost la teatru. Adică nah, la teatru de păpuşi am fost când eram la grădi, am fost şi la ceva festival în limba engleză în liceu. Dar nu m-am luat niciodată şi m-am dus la vreo piesă, în timpul liber. Până aseară.

Nush ce m-a apucat aşa, dintr-o dată. Mi s-a pus mie pata că vreau la teatru. Să încerc. Poate îmi place, poate nu. În primul caz mai revin, în al doilea aleg altceva. Simplu. Am studiat programul lunii februarie şi ceea ce mi-a atras cel mai tare atenţia a fost piesa "Blessed". Nu avea o descriere foarte dezvoltată dar m-a atras. Şi bine a făcut!

Mi-a plăcut la nebunie! Piesa e fenomenală, povestea foarte impresionantă iar actorii extrem de bine intraţi în rol. Patru actori în total, o oră şi jumătate de acţiune. "Blessed" e o dramă de familie, ruptă 100% din realitate; e un semn de alarmă tras pentru prevenirea Alzheimer-ului. În timpul piesei ai momente când râzi, momente când îţi ţii răsuflarea de uimire, când te crispezi, când încerci să îţi ascunzi lacrimile. La final rămâi câteva clipe tăcut, să meditezi şi să îţi dai seama cât de real e totul, chiar dacă a fost o piesă de teatru. Iar apoi faci ce face toată sala: aplauzi şi te ridici în picioare. Iar actorii se întorc de trei ori pe scenă, impresionaţi şi bucuroşi că a ajuns la public ceea ce trebuia să ajungă prin intermediul lor.

Superb! Abia aştept programul lunii martie!

Cirque du soleil: Alegria!

De când am aflat că spectacolul Alegria, Cirque du soleil va avea loc şi în România anu' ăsta, am un nou pitic pe creieraş. Vreau să merg! Vreau mult de tot. Îmi place mult trupa asta, doar e cea mai mare şi tare din lume. Până în septembrie am la ce mă gândi.

Chiar că am. Ideea e că aş fi în stare să dau 150 de lei pe bilet pentru un astfel de spectacol, chiar dacă mi se pare mult (cel mai ieftin bilet e 110 lei dar parcă aş da şi 150 pentru un loc ceva mai bun). Însă mă enervează că e la Bucureşti. Dau încă pe atât pe drum şi cheltuielile de acolo... Aş fi ieşit mai ieftin dacă ar fi fost în Ungaria. Însă în Ungaria nu au Alegria, au doar ceva cu in memoriam Michael Jackson, în februarie sau martie parcă. Iar eu vreau Alegria!

Bun, astea nu ar fi mari probleme care să mă împiedice să merg. Însă anul ăsta va fi iar unul plin din punctul de vedere al cheltuielilor. Vara asta am două nunţi de la care nu pot şi nu vreau să lipsesc. Şi mai vreau să merg şi la mare. De unde să mai scot bănet şi pentru Cirque du soleil? Să renunţ la mare pentru circ? Adevărul e că nu vine în fiecare an Cirque du soleil în România. Dar... Mare, Cirque du soleil... Balanţa înclină totuşi spre prima variantă.

Îmi place Cirque du soleil pentru că nu e clasicul gen de circ. Ei nu au spectacole cu animale, doar cu acrobaţii. Şi sunt atâââât de interesante şi spectaculoaseeee! Te lasă mască! M-am tot uitat pe YouTube la filmuleţe cu reprezentaţii din diferite spectacole (nu doar Alegria) şi mi-au plăcut enorm. Mi se ridică părul doar când mă uit. Îmi imaginez ce sentimente trebuie să ai atunci când eşti acolo, prezent în sală, live. Pfua, mi-ar plăcea la nebunie să văd, pe buneeee! Plus că i-aş vedea şi pe românaşii noştri, băieţii care au participat la primul sezon din Românii au talent şi care au fost selectaţi pentru a face parte din trupa Cirque du soleil (ce baftă pe ei!).

Cine ştie? Poate ajung şi eu până la urmă la spectacol, orice e posibil. Până atunci mă mai uit la clipuleţe şi ascult obsesiv melodia "Alegria" care e absolut fenomenală (ghici ce? E tonul de apel pe telefonul meu)! Vă las şi pe voi să vedeţi trailerul spectacolului "Alegria" şi să ascultaţi melodia :)

CU FLUTURI: Torturi

Luna aceasta ne vom îndulci puţin (mai tare) la rubrica "Cu fluturi", să uităm puţin de mizeria, falsitatea şi scârba din lume. Am ales câteva minunăţii de torturi cu fluturi, unul mai frumos decât celălalt. Eu aş gusta câte puţin din fiecare deşi arată toate atât de bine încât mi-ar fi milă să le stric. Dar arata delicios!

Ăsta e pentru Roxy sister :D

Ăsta e pentru Roxy friend :D

Şi ăsta e pentru mine :D

Fluturele albastru

M-am apucat să scriu postarea asta ieri dar când am intrat în acţiune am realizat că nu o pot face. Îmi doresc tare mult pentru că e un subiect care îmi place de mor. Ideea e că mi-a intrat în căpşor bine de tot de ceva vreme noţiunea de "fluturele albastru". 

Însă nu pot explica [deocamdată] care e semnificaţia pentru că fetele mele dragi (Roxy&Roxy) încă nu au citit volumul I din cartea în care apare ideea asta. E vorba despre "Vis în alb", primul volum din cvartetul mireselor a Norei Roberts. Este o serie minunată, o recomand cu cel mai mare drag, mi-a intrat la suflet de numa. Iubire enormă şi intensă, prietenie sinceră şi strâns legată, o afacere de vis (organizare de nunţi), toate patru volumele te cuceresc total.

Am hotărât totuşi să postez asta acum iar în momentul în care fetele vor fi citit volumul I (noi am fost mai sucite, am citit prima dată volumul III, apoi II, I şi acum eu sunt la IV) voi finaliza postarea. N-aş vrea să le divulg secretul, ţin tare mult să descopere ele semnificaţia minunatului fluture albastru şi apoi voi dezvolta (să spuneţi "mulţumesc" dragelor!).

PS1: Vreau şi eu tare de tot fluturele meu albastru!

PS2: Azi a venit în sfârşit "10 000 de vise interpretate" :D Să interpretăm deci!