Astăzi, în febra pregătirilor pentru Crăciun (curăţenie, şters praf, aruncat chestii inutile, modificări , îmbunătăţiri şi toate cele), am fost rugată să mă caţăr pe birou pentru a şterge praful de pe un dulap înalt (pentru că sunt mai mare :> ). Nu prea mi-a plăcut mie acolo sus, deşi nu era foarte sus, poate ştiţi cum e cu înălţimea la mine. Dar eram acolo şi, privind în jos, am dat cu ochii de o cutie veche pe care scria "Get more! Do more! Now!" (cutia era de la modem, neimportant). Nah, ia uite! mi-am zis. Am avut pentru câteva clipe sentimentul că gata!, acum sunt mare şi puternică, acolo sus - deşi mie îmi era frică defapt. Şi pentru că suntem atât de aproape de sfârşitul anului am hotârât ca una dintre dorinţele pentru următorul an să fie aceasta, nu cea mai mare dar printre dorinţe: să fiu puternică, să ştiu ce îmi doresc şi să lupt pentru asta. Mai sunt câteva zile până la noul an aşa că trebuie să mă pregătesc pentru a deveni (peste noapte!) un om puternic. Până la Anul Nou am voie să fiu slabă, sensibilă şi toate cele deşi nu ştiu cât timp voi avea să bag în seamă chestii negative. Hmmm...
Până una-alta, mâine e Crăciunul şi tot nu îmi vine să cred. Defapt e Ajunul dar pentru mine asta înseamnă Crăciunul. Cu brad, colinde, mâncare multă şi bună, zăpadă (care nici nu mai e, dar lasă că tot e bine că a fost), cadouri de la Moş Crăciun, cei dragi alături, credinţă, lumină, căldură şi iubire. Doresc tuturor un CRĂCIUN FERICIT şi un Moş cu tot ce vă doriţi!!

Copil din nou!

Voiam o postare pozitivă, o postare pe care am tot aşteptat-o dar starea mea de spirit nu este una tocmai bună... Oricum, merită să scriu, indiferent de ton, subiectul rămâne acelaşi. Nu-mi amintesc exact când a fost ultima oară când m-am dat cu sania, până sâmbătă seara. A nins ca-n poveşti, a nins aşa cum ne place (chiar şi mie până la urmă, "asta născută în Iulie", cum mi se spunea). A nins, s-a pus şi am putut să ies la săniuş, ca mai demult. M-am aşezat pe sania ce a stat prea mult timp la locul ei, am închis ochii şi m-am văzut mică, pe o sanie mare, trasă de tata şi mama, acompaniaţi de strigătele de bucurie ale mele şi ale surorii mele. Am făcut bulgări, i-am aruncat în stânga şi în dreapta, mi-am înălţat faţa spre cer să-mi ningă pe obraji, pe ochi, în gură. Am avut o tentativă de a face un om de zăpadă, m-am trântit în zăpadă şi am făcut îngeraş, am desenat fluturi (nelipsiţi!) în zăpada proaspătă şi pufoasă. Am fost, pentru o jumătate de oră, copil din nou şi m-am bucurat de un lucru simplu. Primul pas spre nişte sărbători fericite a fost făcut. În egoismul meu încă sper la mai mult.

Îmi doresc...!

De câţiva ani, în perioada asta, începe să mă prindă febra sărbătorilor de iarnă. În fiecare an, fără exepţie, visez la un Crăciun (sărbătoarea mea preferată din întreg anul) fericit, plin de emoţii, căldură sufletească, credinţă, fără stres sau evenimente negative. Un Crăciun cu zăpadă (doar să o privesc, de la distanţă... brrr!), cu colindători, cu brad frumos împodobit, cu mâncare multă şi cu Moş Crăciun. Deşi n-a trecut niciun an fără un eveniment care să strice magia sărbătorilor, eu continui să fiu o visătoare şi să îmi doresc, măcar de Sărbători, pagini din basme. Aş vrea să fiu din nou copil să cred în Moş Crăciun, să merg cu colinda, să mă joc prin zăpadă (pe atunci îmi plăcea!), să nu observ răutatea şi superficialitatea din jur. Dar păstrez, măcar în suflet, atmosfera de demult şi încerc să mă bucur de Crăciunul de anul ăsta aşa cum îmi place mie! Crăciun fericit!

Rednex-Hold me for a while

O melodie minunată, pe care aş asculta-o şi tot asculta-o... Despre versuri nu mai spun nimic, sunt absolut superbe! O melodie pe care o ascult şi cu sufletul.

Libertate!

Unul dintre sentimentele cele mai eliberatoare şi dădătoare de satisfacţii este libertatea. După DEX, libertatea este "posibilitatea de a acţiona dupa propria voinţă sau dorinţă" sau "posibilitatea de acţiune conştientă a oamenilor în condiţiile cunoaşterii (şi stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii şi a societăţii" sau "starea celui care nu este supus unui stăpân".
Unii, plini de adrenalină şi curaj, îşi manifestă dorinţa de libertatea prin sporturi extreme. Bungee jumping, paraşutism... Se eliberează total de stres şi se simt pentru câteva clipe liberi, liberi, liberi!
Din punctul meu de vedere, libertatea are o arie mai mare. Nu sunt foarte curajoasă (plimbarea de zece minute cu telecabina a fost o adevărată aventură, ceea ce pentru alţii ar părea floare la ureche!) iar înălţimea nu-mi provoacă deloc sentimentul de eliberare ci, dimpotrivă, îmi aduce stres, teamă, nelinişte. Cred că cea mai mare libertate ar putea să ţi-o dea zborul, însă pentru noi, oamenii, zborul rămâne un vis. Nimic nu cred că este mai eliberator decât deschiderea aripilor şi plutirea în văzduh. Ar mai fii şi ideea zborului cu avionul sau alt mijloc de transport aerian dar aici intervine din nou, pentru mine, frica de înălţime. Încrederea în propriile aripi, în propriile mişcări e mai mare decât încrederea într-un avion. În schimb, fiind o iubitoare a apei, un înot lin într-o apă curată, albăstruie, poate însemna libertatea.
De asemenea, o plimbare cu motorul, pe un drum fără obstacole (dacă se poate şi cu peisaj frumos, un apus de soare, un câmp cu maci sau floarea-soarelui), cu părul în vânt (sub casca de protecţie, evident!), cu căştile în urechi, din care răsună melodia preferată, trebuie să fie de o libertate perfectă.
Sentimentul de linişte, alungare a stresului şi, implicit, de libertate îl poate da şi un masaj bine făcut, cu ulei şi arome calmante. Călărirea unui cal la malul mării, cu valurile spărgându-se la picioarele animalului... Un dans în ploaia caldă de vară... Un "te iubesc" auzit sau rostit din suflet, pentru sau de la persoana iubită...

Suntem noi liberi cu adevărat?

Mă enervează!

Nah uite despre ce am ajuns să scriu... E a nu ştiu câta oară când mi se întâmplă aşa ceva. Dacă se întâmplă să fii agăţat pe stradă de băieţi/bărbaţi, mai treacă-meargă. Dar un tataie libidinos (să nu spun şi mai urât!)... e de toată jena. Eu sincer n-aş vrea să fiu un tataie care abia se mai ţine pe picioare, care abia mai vede ce e în faţa lui, care abia aude ce spune şi, pe lângă toate astea, mai spune vorbe (e mult spus "vorbe", mai bine spus "mizerii") fără rost. Eu am o altă imagine despre bătrâni. Bunic simpatic, înţelept, tăcut, îngândurat, darnic... un fel de Moş Crăciun. Dar ceea ce am auzit azi din gura acelui tataie libidinos (şi n-am să reproduc aici, cu siguranţă!) m-a dezgustat total. Aş vrea să cred că era puţin cu mintea departe, altfel nu-mi explic comportamentul lui. Brrr...

Am mai aflat una tare :) Cică în noaptea Sfântului Andrei animalele vorbesc iar cine le asculta moare, sau ceva de genu. Oare ce convorbire or fi avut peştii mei în noaptea aceea? :)) Dar oare cine le inventează pe astea? Ciudate chestii...